Particula Universală și Gravitația

foto: http://www.walkingtimes.com/quantum-mechanics-reveals-truly-connected/
Modelul științific, standard, al particulei universale nu a găsit încă dovada existenței Gravitației. Acest lucru este foarte important deoarece gravitația este folosită în majoritatea teoriilor și a calculelor matematice folosite azi. În cadrul experimentelor făcute în marile acceleratoarele de particule cercetătorii au tot vânat semne ale existenței gravitației…nu au descoperit nimic! Există câteva modalități practice prin care Gravitația este contrazisă.
Experimentele
Un experiment simplu arată că nu există gravitație: balonul umplut cu heliu. Cum este posibilă ascensiunea sa în atmosferă?
Mecanica Clasică postulează că
unde F este forța gravitațională de atracție, G este constanta gravitațională, m₁ și m₂ reprezintă masele a două corpuri, iar r reprezintă distanța dintre corpuri.
Respectând logica aceste ecuații, un balon umplut cu heliu ar trebui să fie atras de Pământ deoarece masa sa, în raport cu masa Pământului, este infinit mai redusă. În plus, deoarece m₁ atrage m₂ și m₂ atrage m₁ ar trebui și ca forțele de atracție ce se exercită între cele două corpuri să fie egale (F₁ = F₂). Însă acest lucru nu se întâmplă…forța cu care balonul atrage Pământul NU este egală cu forța cu care Pământul atrage balonul. Ceea ce demonstrează acest experiment este faptul că atomii de heliu sunt comprimați pentru a se atinge un anumit nivel al densității gazului din interiorul balonului.
De remarcat că ecuația NU explicitează ce anume reprezintă masa, forța și distanța. Ea nu oferă definiții despre ceea ce înseamnă „masă”, „forță” și „distanță”, acest lucru nefiind imputabil Legii lui Newton. Obiectul de studiu al Mecanicii, Fizica materiei, îl reprezintă proprietățile de bază ale Lumii fizice: masa, sarcina electrică, mișcarea de rotație, distanța, forța. În schimb, ecuațiile nu explică ce anume sunt aceste proprietăți. Pur și simplu Fizica doar le denumește, ca apoi să se poată crea formule de calcul prin care să se dea sens interacțiunii dintre aceste proprietăți.
Dacă Fizica nu explicitează natura proprietăților materiei, atunci ce ne învață? Adevărul este că Fizica este un instrument de predicție. Chiar dacă nu știm ce anume înseamnă „masă” și „forță” putem totuși să le percepem fizic, urmare a măsurătorilor pe care le facem cu ajutorul instrumentelor inventate de noi…de asemenea, ele au impact și asupra simțurilor noastre. Fizica mecanică poate prezice cum anume s-ar comporta materia însă nu-i poate desluși și nici explica natura sa intrinsecă.
Comutativitatea
În ecuațiile matematice în care este prezentă forța gravitațională se ia în calcul un concept denumit Punct de Masă Zero. Acest concept prezumă faptul că particula universală are masă însă nu are volum. Principala problemă ce rezidă de aici este faptul că se reduce o densitate 3-dimensională (ce este conferită de o masă) la o masă dimensională zero. Odată ce densitatea este asimilată unei mase nule este logic că masa nu poate avea densitate. Drept urmare, orice ecuație matematică ce presupune înmulțirea cifrei zero va avea ca rezultat un zero…adică nimic.
Să aruncăm o privire asupra unor ecuații
F = ma (forța este egală cu masa înmulțită cu accelerația)
Considerăm, deci, că în cazul punctului de masă zero înmulțim o masă dimensională nulă cu un vector 2-dimensional…rezultatul este zero, nefiind aplicabil într-un plan 3-dimensional. Cu alte cuvinte, principala axiomă ce definește Gravitația nu trece testul comutativității…acest lucru contrazice existența Gravitației.
În cazul ecuației de mai sus avem o masă dimensională nulă (m₁) înmulțită cu o altă masă dimensională nulă (m₂), rezultatul acestei înmulțiri fiind raportat la pătratul distanței/lungimii 3-dimensionale (r) existentă între cele două corpuri. Conform teoriei gravitaționale, cele două corpuri se atrag reciproc cu toate că ele nu există dpdv dimensional (nu există fizic). Ăsta este un non-sens, nu-i așa?!
De regulă, pentru a completa anumite „lipsuri” se inventează „o constantă°…atunci când ceva anume nu iese așa cum dorim, pentru a rezolva „problema” adăugăm o constantă. Iar în cazul în care o ecuație matematică nu oferă rezultatul dorit, nu ne rămâne decât să modificăm valoarea constantei…simplu, și la îndemână!
Fizicienii sunt conștienți de această mare problemă pe care o dă conceptul „Punct de Masă Zero”…pe cale de consecință, au creat „undele gravitaționale” și au modelat un nou concept Universal, ce caută să compenseze paradoxul „masă nulă, non-dimensională”. Totuși, Gravitația este și ea, la rândul ei, non-dimensională, iar o masă nulă nu poate crea o formă fizică 3-dimensională.
Astăzi se cunoaște faptul că fenomenul gravitațional nu-și face simțită prezența în cazul particulelor subatomice…acest lucru a fost dovedit de experimentele făcute în marile acceleratoare de particule. Fizicienii caută încă acea forță necunoscută, cu care să înlocuiască apoi actualul concept al Gravitației pentru ca totul să fie conform adevărului descris de ei.
Gravitația nu explică interacțiunea dintre mai multe corpuri
Cu formula forței gravitaționale se poate calcula doar forța de interacțiune dintre 2 corpuri. Orice calcul ce ar presupune existența a mai mult de 2 corpuri dă erori: se calculează forța gravitațională existentă între primele 2 corpuri…apoi, rezultatului obținut i se adaugă masa celui de-al 3-lea corp…noului rezultat i se adaugă masa celui de-al 4-lea corp, ș.a.m.d. Până aici e în regulă deoarece se face o însumare a mai multor mase. Problema care apare este legată de distanțele existente între fiecare dintre aceste N corpuri: cum anume se calculează forța gravitațională existentă între corpul 3 și corpul 1, din moment ce ecuația permite doar calculul distanței dintre corpurile 1 și 2…cum anume se calculează forța gravitațională existentă între corpul 4 și corpul 1, ori corpul 4 și corpul 2, ș.a.m.d. Ecuația forței gravitaționale nu oferă posibilitatea de calcul a tuturor forțelor ce ar exista între N+1 corpuri din Univers.
Sistemele complexe și Gravitația
În interiorul unui uragan ce se deplasează deasupra oceanului mișcarea de rotație a maselor de aer provoacă rotația sistemelor noroase ce-l compun. Presiunea scăzută din interiorul uraganului determină ascendența unui anumit volum de apă, ce este conferit de masa acesteia. Căldura și presiunea sunt două dintre principale variabile ale acestui sistem. Creșterea temperaturii maselor de aer determină ascensiunea acestora, concomitent cu scăderea presiunii, fenomene ce provoacă o creștere a intensității uraganului în centrul său (ochiul furtunii). Uraganul este doar un exemplu al forței generată și exercitată de temperatură și presiune (două fenomene naturale) asupra densității maselor de aer ce-l compun. Forța gravitațională nu poate genera și nici descrie matematic procesul de formare al unui asemenea sistem, indiferent dacă discutăm despre un corp în formă de sferă, ori o altă formă geometrică.
Afirmații ale adepților Gravitației
-Ploaia cade datorită gravitației. Fals: în raport cu densitatea aerului, densitatea picăturilor de apă este mai mare… sunt mai grele, deci vor cădea pe sol.
– Ploaia ia naștere ca urmare a procesului de răcire a vaporilor de apă (temperatura se apropie de punctul de rouă) și de prezența aerosolilor și a particulelor fine de praf atmosferice, apoi cade pe sol. Da, aceste procese complexe descriu Densitatea și Flotabilitatea.
– Dinamica formării ploii mai depinde și de fenomene complexe de coliziune și fuziune a moleculelor de gaz. Da: atunci când un moleculele unui gaz mai puțin dens se ciocnesc cu alte molecule le scade temperatura, acestea trecând în starea lichidă. Acest proces continuă până când greutatea apei învinge forța curentului de aer ascendent.
– Mișcarea ascendentă a aerului în întreaga atmosferă depinde de gravitație. Fals: mișcarea ascendentă a aerului se datorează diferențelor de temperatură între diferitele straturi ale atmosferei. Aerul se încălzește la nivelul solului, apoi se ridică. Pe măsură ce ascensionează se răcește și se comprimă, devenind tot mai dens și formând norii. Norii sunt compuși din vapori de apă care se răcesc și devin lichid. Apa în stare lichidă este mai densă decât aerul din jur și va cădea pe sol.
– Mișcarea ascendentă a aerului este afectată de Forța Coriolis. Fals: experimental, a fost demonstrată existența a doar 4 forțe. Acestea sunt: forța nucleară, magnetismul, electricitatea și transferul de energie sau căldura.
– Mișcarea ascendentă a aerului este frânată de picăturile de apă. Pe măsură ce cad spre sol, picăturile de apă interacționează cu moleculele de aer. Acest fenomen, denumit fricțiune, determină disiparea căldurii aerului și răcirea acestuia.
– Mișcarea ascendentă a aerului este strâns legată de geometria specifică a furtunilor. Mișcarea aerului determină geometria ciclonului. Forma geometrică a ciclonului este dată de poziționarea sa de moment raportată la o unitate de timp, și reprezintă o dinamică a fluidului. Dinamica fluidului prezintă o complexitate incredibilă, un rol major având turbulențele ce determină instabilitatea sistemului. Întregul sistem este guvernat de flotabilitate, o stare dinamică a fluidului. Opinie personală: totul se reduce doar la dinamica fluidelor.
– Schimbul de căldură joacă un rol important, fiind parte determinantă în dinamica fluidelor.
– Dacă nu ar exista gravitația nu ar mai exista furtuni și uragane. Fals: gravitația nu este o forță reală, deci iese din discuție această cauză ipotetică. Gravitația este doar un model teoretic, prin care s-a dorit să se explice căderea și mișcarea corpurilor. Evidențele arată altceva: nu există dovezi concrete care să certifice existența gravitonului, particula asociată forței de gravitație (lucru valabil și pentru bosonul lui Higgs). Fizicienii au teoretizat întâi, apoi au căutat să și descopere fizic existența acelui „ceva” care să justifice interacțiunea gravitațională dintre corpuri…nu au reușit încă!
Paradoxuri (stupide) create de Gravitație
  • Găurile negre (teorie demontată de fizicianul Stephen J. Crothers: sjcrothers.plasmaresources.com)
  • Gaura de vierme, călătoria în timp
  • Universurile paralele
  • Relativitatea
  • Universul plat
  • Descompunerea gravitonului
  • Bosonul lui Higgs
Cele 3 Legi ale lui Kepler explicitează modul în care planetele orbitează Soarele. Atât orbitele eliptice ale planetelor cât și orbita eliptică a Sistemului Solar sunt efecte ale mișcării acestuia în raport cu centrul Galaxiei, și NU ale Gravitației. Gravitația NU poate explica (măcar) interacțiunea între 3 corpuri…cu atât mai mult nu are cum să explice interacțiunea între toate corpurile ce alcătuiesc Sistemul nostru Solar. În ecuația ce conține „G”-ul discutăm de un Sistem de Masă Zero…conform Legilor Fizicii, acest tip de Sistem NU are cum să existe în Univers.
Regulile Universului sunt simple. Poziția unui atom într-un sistem este dată de densitatea sa în raport cu densitatea mediului ce-l înconjoară și de schimbările din cadrul acestuia, ce țin de magnetism, electricitate și temperatură. Densitatea reprezintă cel mai important factor în determinarea stării și/sau poziției unui obiect, raportate la un mediu exterior acestuia. Densitatea corpurilor înseamnă intensitatea frecvențelor din interiorul unui „volum”, în raport cu densitatea mediului înconjurător.
Surse
http://aaronsreality.blogspot.com
https://aeon.co/essays/cosmopsychism-explains-why-the-universe-is-fine-tuned-for-life (extras)
Reclame

3 comentarii

    1. Butelia este un recipient metalic, iar metalele sunt mai grele decât aerul. În cazul în care forma constructivă face posibilă flotabilitatea acestea vor pluti (cazul planorului, deltaplanului, etc)…evident, asta se întâmplă atunci când forța ascendentă a curenților de aer o permite. Și densitatea materialului are rolul său: o ghiulea nu va putea pluti în veci deoarece materialul din care este fabricată este dens și compact. Și încă un aspect: tornada formată de/în ochiul unui uragan poate „suge” diferite corpuri masive deoarece presiunea aerului din interiorul său este cu mult mai scăzută decât cea a aerului de dincolo de „pâlnie”. 🙂
      Privind din aceeași perspectivă a flotabilității unui corp aflat într-un mediul fluid, te poți întreba de ce un vapor nu se scufundă, atras fiind de forța gravitațională, din moment ce poate cântări mii, zeci, ori sute de mii de tone. Aceeași întrebare și în cazul buștenilor ce plutesc pe suprafața apei. 🙂
      Pentru alte răspunsuri legate de întrebările tale: https://lumeacarnavalului.wordpress.com/2016/12/28/cosmosul-fara-gravitatie/

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s