Soarele-stea

Pământul NU primește căldură și lumină de la Soarele-stea aflat la 150 milioane km depărtare ci primește DOAR un flux de radiații relativ constant dpdv al intensității sale. De asemenea, reacțiile termonucleare solare (exoterme, nu-i așa?!) ar presupune ca lumina și căldura emise în urma proceselor de fuziune atomică să se împrăștie uniform în Heliosferă (lumina, cel puțin), având în vedere că masa Soarelui reprezintă cca 99,9% din masa întregului Sistem Solar.
Conform științei (Wikipedia), majoritatea radiațiilor solare se află în spectrul luminii ultraviolete, vizibile și infraroșii, iar spațiul interplanetar conține praf cosmic și atomi de hidrogen (cca 40/m³).
Fizica cuantică spune, și a și demonstrat, că orice particulă (foton) există simultan într-o stare duală latentă (undă și particulă) atâta timp cât NU este „observată”. Această stare duală a existenței este cunoscută (și) sub denumirea de Câmp Morfic | Morfogenetic | Unificat. „Observarea” presupune, nu-i așa,  o interacțiune (la nivel fizic și/sau cuantic) între „un observator” și „un obiect”, două „entități” distincte, individualizate. Drept urmare, în momentul în care un foton interacționează cu „ceva anume” devine din undă particulă…altfel spus, dintr-o stare de existență „de conglomerat” (câmp unificat) se transformă într-o stare de existență de „particulă  sau entitate individualizată”.
Revenind la Soarele-stea și „lumina și căldura” emise de acesta în spațiul interplanetar: este lesne de observat că aceste 2 tipuri de fenomene, așa după cum le percepem noi aici, pe Pământ, NU există în Heliosferă. Știința ne spune, și ne și arată (conform imaginilor luate de sateliți, telescoape, misiuni spațiale, etc), că spațiul interplanetar este „un loc” întunecat și extrem de rece („înghețat”), în loc să fie unul luminos și cald căci, nu-i așa, Soarele-stea emite în spectrul de radiații UV, IR și VIZIBIL. Ca să explice de ce lumina și căldura generate în urma exploziilor termonucleare din interiorul Soarelui-stea nu sunt detectate/detectabile în spațiul interplanetar (să ne limităm doar la „grădina noastră cosmică”) niște oameni de știință au inventat conceptul de „Întuneric cosmic”, concept pe care l-au asimilat apoi „Materiei și/sau Energiei Întunecate”. Acest întuneric cosmic este responsabil de compoziția a cca 95-96% din Univers, materie și/sau energie ce absorb o altă formă de energie, cea a unei stele. Ce naiba se întâmplă cu această energie absorbită de materia neagră, din moment ce știm că „energia nu se pierde ci se transformă”?! Unde mama mă-sii dispare și ce naiba se întâmplă apoi cu ea?! În ce anume „se transformă”?! Drept urmare, conform unui raționament simplu, cca 4-5% din lumina și căldura Soarelui-stea ar trebui să fie vizibile și simțite și în spațiul interplanetar atâta timp căt aceste 2 componente ale radiației solare ajung și pe Pământ (vedem lumina și simțim căldura). Dar nu!…în spațiul cosmic interplanetar ele nu se văd și simt, iar acest procent de 4-5% al energiei calorice neabsorbite de materia/energia neagră a fost denumit „temperatura vidului cosmic” sau „zero absolut”! Așa ceva…
Conform Cuanticii, asumată de Știință, atunci când radiația solară întâlnește cei 40 de atomi de H dintr-un metru cub al spațiului interplanetar ar trebui ca respectivele particule „să reacționeze cumva”…prin urmare, într-un metru cub de spațiu interplanetar ar trebui, totuși, cu ajutorul tehnologiei, „să vedem” și/sau „să detectăm” oareșce activitate. Asta ar însemna că e musai să vedem măcar niște cât de mici luminițe sau mici fulgere, 40 la număr, dispuse într-o anumită configurație spațial-geometrică aferentă respectivului metru cub cosmic.
Mai mult de atât: diametrul Soarelui-stea este de 1.392.000 km iar distanța Soare-Pământ este de 150.000.000 km. Dacă luăm în calcul aceste mărimi fizice și ne imaginăm un tub cu diametrul de 1.392.000 km și lungimea de 150.000.000 km va rezulta un cilindru cosmic cu un volum aproximativ de 228.275.662.032.202.956.800 km³ (d – diametru Soare; h – distanța Soare-Pământ).

Cilindru

Drept urmare, acest cilindru cosmic Soare-Pământ conține cca 9.131.026.481.228.180 x 10¹⁵ atomi de hidrogen [(40×10⁹) x (228.275.662.032.203×10⁶)] ce sunt bombarbați în permanență de radiația solară.
Iar tu, NASA, îmi prezinți imagini despre cum anume ar arăta o aglomerație de molecule de gaze aflată la zeci sau sute de milioane de ani-lumină depărtare și nu ești în stare să-mi prezinți o imagine detaliată a unui amărât de kilometru cub de spațiu interplanetar ce conține 40 de miliarde de atomi de hidrogen, o zonă situată la un metru în fața telescopului tău și bombardată permanent de radiația solară…hai să fim serioși!
Reclame

3 comentarii

  1. Chiar! Cred că în ultimul timp sunt bulversați de tot felul de ” aflări” , părerile nu coincid și nu pot defini cu certitudine de fiecare dată când apare ceva nou! Nici nu e simplu!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s